Rad cand imi vine sa plang / A mai trecut un an .....



Ok , recunosc , nu sunt cel mai mare fan Paula Seling , sincer sa fiu , chiar nu am ascultat ... dar , sentimentul ce l-am trait atunci cand am ascultat-o cantand aceaste melodii , a fost curios , placut , dragut... de ce? Oricare dintre noi se poate lega de cel putin 2 cuvinte din versurile acestora !

"Eu stiu sa rad cand imi vine sa plang ... " , frumos , ce-ar fi ca din cand in cand sa ne deconectam , sa lasam capul pe spate si sa visam :) , sa inchidem ochii si sa ne gasim acel loc frumos printre amintiri ... sa zambim si sa lasam o lacrima sa cada in cinstea vremii ce ne-a imbatranit ...

Sper sa va placa !


 
A mai trecut un an, s-a dus…
Si-n veci n-o sa mai vie
Si cati crestini ne-au parasit
S cate suflete-au pornit
Cu el in vesnicie
Asa trec anii dupa ani
Si duc cu ei la vale
Si pe bogati, si pe sarmani
Pe mame dragi, lasand orfani
Si tot ce afla-n cale
In anu-acesta poate treci
Si tu, iubite frate
Vezi zilele sa le petreci
Caci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate
Si ce folos de-ai castiga
Aicea lumea toata
Si sufletul ti l-ai uitat
Caci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodata
O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Si-n anul care va veni
Sa ne ajuti Parinte

3 Doors Down - Landing In London (All I Think About Is You)




Din nou , totul se incetoseaza , devine negru si rece !

Din nou , cu degetele inclestate intr-o tigara fumegand , ma intreb .... de ce?

Din nou , .... totul se duce de rapa .....

Din nou , lumea din jurul meu isi intoarce spatele ...

Din nou , o singura intrebare mai am ... De ce ?

Asa incepe orice idee...



Zafra , Extremadura , Spain ( 29/11/2010 )

Asa incepe orice idee ... absolut orice am scris vreodata , asa a inceput , plimbandu-ma , ascultand muzica , si innecandu-ma in amintiri !

Asa s-a intampla si cu o seara in urma, dupa ce am terminat de filmat , m-am oprit undeva intr-o parcare pustie , si-am stat o ora in masina . In acea ora petrecuta singur  , am stat cu un zambet tamp pe fata ... un zambet ce usor m-a incalzit , m-a facut sa realizez ca da ... timpul a trecut foarte repede , ieri eram acolo , azi sunt aici , frumos acolo .. dar frumos si aici ... ; dar parca totusi , acel usor regret , dispare atunci cand stai si privesti la pozele , sentimentele si intamplarile acelea , ce te-au indrumat , uneori bine , uneori prost , decizii ... totul era atat de simplu si usor , iar acum totul se intuneca , devine din zi insorita intr-o zi mohorata , unde toata lumea e trista ... ( " Despartire " scurt metraj - Dan Bordeianu : "... va treziti in fiecare dimineata doar pentru ca suna ceasul , dar .. de ce l-ati pus sa sune ... habar nu aveti ..." ) !
Imi este ciuda , pentru ca usor usor , sunt inghitit de acea lume , rece , plictisita , ce casca intruna si imprastie sictir ...

..................... dar ... din cand in cand , se vede o raza de soare .................

raza ce ma incalzeste un pic , ma face sa-mi aduc aminte de atunci cand... totul era frumos ...... pentru minte , acea raza de soare , este una roscata , usor creata atunci cand imi atinge fata , o raza ce o iubesc , o ador ... o caut de fiecare data cand ma simt singur .... iar atunci cand ne gasim unul pe celalat ... este minunat ... cascatul dispare , totul devine cald si frumos , nimic numai este complicat .

Raza ta de soare cum este !?

Here ... take it !






De cateva zile tot aveam vecini ce alta treaba nu aveau decat sa "urmareasca".... asa ca , am luat initiativa , am rezolvat problema ! No more peeping toms !:D

Frumos ...

Daca ai ambitie , curaj si devotament , poti face minuni , exemplu pentru cei care nu stiu inca de "omushoru" asta , va invit sa va uitati la clipul urmator , ( pentru cei care se plictisesc repede , aveti rabdare pana pe la jumatatea clipului ! )


Her Morning Elegance / Oren Lavie


TAXI - Cele două cuvinte [OFFICIAL VIDEO HD]



Sunt barbat, nu sunt deloc complicat
Sunt relativ simplu; ce-am in inima am si-n minte.
Spun deschis tot ce gandesc, mai putin
...Cand vine vorba despre cele doua cuvinte.
Cuvintele-alea doua pe care-ai vrea sa le-auzi intr-una, tu,
Insa daca nu ti le spun, nu inseamna ca nu... ca nu.
Si sa stii ca eu...
Eu incerc da' nu prea reusesc,
Cred ca nu e specific barbatesc.
Totusi, o sa-ncerc sa iti soptesc: te iu...
Sunt barbat, nu sunt genetic structurat
Sa spun asa ceva. Parerea mea.
Si sunt convins ca la fel s-a-ntamplat
Si cu aia dinaintea mea;
Toti stramosii mei au avut de vanat, de luptat, de inventat
Roata si becul, si televizorul, si geaca de piele cu tinte,
Pe scurt, nu le-a stat capul la cele doua cuvinte.
Da' sa stii ca eu...
Eu incerc da' nu prea reusesc,
Cred ca nu e specific barbatesc.
Totusi, o sa-ncerc sa iti soptesc: te iu...
Si nu-nteleg de ce nu-mi acorzi credit nici macar cat unui caine
Care te iubeste chiar daca nu-ti vorbeste.
Pe bune, nu stiu ce vrei. E suficient sa te uiti in ochii mei.
Si sa stii ca eu...
Eu incerc da' nu prea reusesc,
Cred ca nu e specific barbatesc.
Totusi, o sa-ncerc sa iti soptesc: te iu...
Totusi, o sa-ncerc sa iti soptesc: te iu... bai, ce greu e... nu, ca pot!
Totusi, o sa-ncerc sa iti soptesc: te ïubesc.

Flashback ....



See me rise, watch me fall
I'm not steady at all
Sometimes life, hurts like hell
I know this too well

When it's dark, the stars come out
And for a moment we are saved
Yeah, when it's dark, in your darkest hour
Stars come out

Birds fly south, winter's blue
I'll put my faith in you
Sometimes life hurts like hell
I know this too well

When it's dark, the stars come out
And for a moment we are saved
Yeah, when it's dark, in your blackest hour
Stars come out

When it's dark, the stars come out
And for a moment we are saved
Yeah, when it's dark, in your blackest hour
Stars come out



ATB - Stars come out
Asculta mai multe audio diverse

Schimbare ...



Zafra , Extremadura , Spain ^

LG Viewty (KU990i) Panoramic shot , chiar dragut ;;)

Schimbare ... un cuvant ce-l doream implinit de mult , insa , cu rabdarea necesara , s-a intamplat , s-au schimbat mute , eu m-am schimbat , dupa ce am trecut printr-o perioada foarte lunga de "neglijare" personala , avand tot timpul capul plin cu .. "EA" , da , tot despre acea "EA" scriu si acum ca si postarea de acum 1 an .
Si-a lasat amprenta acest an de zile , m-am schimbat , in bine sau in rau nu stiu , totul este ca s-a dus , acum , am un nou viitor , am lasat recent pamantul natal in spate pentru un trai mai bun , ce? ... toti o facem la un moment dat ! Sper ca schimbarea de peiaj imi va face bine .

Acum , stand pe balcon si lasandu-l pe ATB sa-mi rupa timpanul , ma napadesc cateva amintiri , ce sincer imi dau fiori si imi pun un zambet tamp pe fata , vreau tot odata sa o felicit pe Docica pentru minunata fetita ce a nascut , La multi ani si sanatate Antoniei .

Life is like a road , it has bends , bumps and craks , but when you hit the flat asfalt ... ohh boy... just effin floor it ... don't let anything stand in youre way ....

Sper sa va placa melodia , ascultata cum trebuie si cand trebuie ......:P

( stiu ca sunt doar cuvinte aruncate unul langa celalat , dar simteam nevoia sa scriu , sa ma descarc )



ATB - See you again
Asculta mai multe audio diverse

despartire


" As vrea sa am un inceput nou "

I.Aş vrea să am un început , dar ura mi-a luat stiloul,defapt ceea ce simt acum , a fost de fiecare data cand am cazut,iar nimeni nu a fost acolo sa ma ridice.Din marea mea de albastru curg rauri,poate oceane,valuri,valuri,iar tu nu ai fost acolo sa le opresti .As vrea sa te doara macar putin ,asa cum m-a durut pe mine in zilele in care disperam,dart u te hraneai cu orgoliul de a-mi vedea suferinta.
Ce inseamna sa spulberi un vis? Oare este egal cu lupta pentru ce-ti doresti, sau doar a renunta la un gand scornit din singuratatea simturilor?!
Poate ca frazele formate sunt doar cuvinte imprastiate ce le-am lasat undeva, in trecut.Acum, inocenta gandurilor mele crede ca cimitirul amintirilor e un loc ferit de judecata celor nesupusi.Parcul esentei noastre e panganit de rautatea privirilor aruncate in semn de trecut, bancile ce ne poarta iubirea sunt ruginire de raceala lacrimilor mele, pana si decorul nu mai e acelasi, a murit.
Copacii ne fereau de rautatea senina a multimii, ce ne privea sarutandu-ne, eram superbi; acum vad numai cenusa verii revarsata peste umarul tau, caci totul a apus cand ai rupt tacerea dragostei ce ne invaluia.
Pastrez amintirea ta in inima si lucrurile daruite printr-un colt,undeva; ma mai gandesc deseori la imaginile pe care nu le-am uitat,vars o lacrima si cu un lung oftat si cu un suras aprins,renasc din cenusa disperarii.
Imi e dor de locul nostru de la apa, noptile cu luna plina de vara, de tot ce-ai insemnat si insemni tu,ca o fiinta activa in viata mea.Te iubesc pentru trecut,caci acum te-ai schimbat; esti rece,nepasator,ai o noua viata,o noua dragoste;eu sunt doar o istorie de vara.
Vremea trece ca gandul si incet, incet noi ramanem fideli eternelor amintiri din vara.Am fi dat orice numai sa ramanem pionieri prin noaptea calda de iulie, dar timpul a adus septembrie de vise.
Si-au trecut zile in care vroiam sa le sterg cu nepasarea mea blajina, dar s-au razbunat inmiit pentru clipele de fericire.
Cu inca o lacrima mi-am patat sufletul de nevina si totusi credinta inimii mele e la el, am plans mult, dar acum ura mi se vede in ochi.
Am un albastru tacut in care ma cufund ca un inel ce l-am aruncat in mare.Trec zilele cu foc in amintirea lui, a doi copii ce nu lasau sa intervina vantul; totusi a intrat ,caci fiecare acum are drumul lui.
Anii se pierd si vin, nu vin singuri ci vin cu ura.Dintre sutele de adieri una e speciala, nu am castigat-o, am pierdut-o.
Mi-a presarat in suflet o doza de adevar si mi-a cultivat-o pe scena morbida a tristetii mele.Ochii mei sugereaza o culoare nedefinita, sunt orbita de praful strazilor pustii, soarele ma eclipseaza.
“Ea cheama cu gandul in nepasare,dorinta lui de a cutreiera lumea,el ii raspunde cu privirea ochilor lui pierduti.Un singur gest si se lasa cuprinsi de amintiri;el ii prinde mijlocul,ea cu o calda sarutare se desprinde din stransoarea lui.Ochii ii ard ca 2 vapai, se elecrizeaza ca 2 magneti de pol opus”
Ma uit cu regret in urma,vazand urmele pasilor lui pe covorul meu de sentimente.Sufla un vant cald si-mi sterge zambetul,lasand in urma un chip de multumire.Privesc in gol si-o imagine cu noi doi rasarita parca din cer imi spune,parca, povestea noastra cap-coada, am ramas noi pe 2 strazi…paralele,ele duc la infinit.
Am ramas cu amintirile unei veri superbe, cu tacerea unei inimi ce-a stiut iubirea, a simtit pasiunea, a avut speranta trecand prin mizerie.
Inchei acest sir devastator de sentimente cu o lacrima de “Adio!” pe care nu il spun, ti-l presar in priviri, caci e invatat din greselile comise de amandoi.



II.“Cand noaptea ne loveste,
Stam singuri, zambind ploii,
Dansam un tango in ritmurie tale,
Si mintea ne-o lasam pe aripi.”

Tot ce mi-ai lasat acum, e doar vocea ta printr-un timpan,gemand;ma lasi in pustiu, doar eu cu mine,sa visez,sa sper,sa ma-ndoi de vesnicie;caci tu imi esti interzis.
Tempoul vocii tale suna grav pe ale mele acorduri de vioara, imi este dor sa te mai privesc macar o data si sa fug stanjenita in abis.
Vreau sa te cuprind in goliciunea inimii mele ca s-o implinesti, o inima de femeie,de rebela,de copila inca fata.Imi ridic privirea in fata cuvintelor tale ,stiloul e foaia,mintea e vocea,hartia e cuvantul ce mi l-ai gravat,adanc,direct in inima.
Acum cad lin,lin,lin peste umarul tau putin ars de soare si cu privirea sa te lasi purtat de urma toculu meu; imagineaza-ti-l ca pe un cui strapuns direct in inima, ce-ti da fiori, te inspaimanta,te omoara, dar asa e si dorinta mea,doare.
Arcuirea mainii tale sau doar acea ridicare din spranceana ce-ti este caracteristica, imi poarta gandul intr-un tango salbatic, aproape mort al frunzelor de miozotis cazute-n viata mea.
Atmosfera viciata din sufletul meu, ma face sa ma gandesc la faptul ca fizic esti al meu, sufleteste esti al ranilor presarate din timp; complet nu pot sa te am si din respect ma prefac ca nu simt nimic altceva decat un gol imens.Traiesc cu teama ca peste ceva timp, totul va fi istorie, iar timpul ne va aduce martori in fata sentimentelor.Vantul mi te va lua in acea zi de toamna precoce…parca venita din nicaieri.
Mana ta e drumul meu, glasul imi e tovaras de drum, vorba-I soarele, lacrima-I apusul, am sa te pierd si imi e tema, asa cum vara isi stinge surasul.
Voi pastra o copie in eul meu, esenta originalului o pastrez intr-o cutie de catifea rosie, pura ca tandretea ce ti-o port.Te aseman unei stele ce-mi oglindeste privirea,e sora cu luna; ziua stiu ca e acolo asteptandu-ma sa apar extaziata de magnetul ei,iar noaptea ma urca acolo sus si ma iubeste doar pe mine.
Societatea ne invata sa mintitm si sa fim duplicitari,sa nu ne iubim, sa ne ferim de tot ce ne ajuta sa vibram de emotie; ne invata cum sa suferim.
Cu toate astea si cu multe pe care n-ai sa le auzi, tot ce scriu e despre tine, totusi asa cum ti-am mai zis “Dragostea este starea relativă care ne eclipseaza suferinta, dar oricat de mult rau ne-ar cauza, mereu o gasim ca REFUGIU”


III. Dimineata.Adierea lina printe ramurile subtiri ale unui vant singuratic,parca imi raspunde intrebarilor mele puse inainte de vreme.Ma uit pe geam,parca te vad zambind,venind dinspre apus,dar imaginea relatata e doar o iluzie.Vad pasii tai pe trotuarul incalzit de soare si prin gesturile tale,pasari multe ti se aduna In cale.Caci tu esti raza,eu sunt furtuna.Desi timpul va raspunde enigmelor mele , vreau sa zic ca ceea ce mi-am imaginat eu nu e intr-un colt de iniam,ci la o rascruce de vanturi.
Vad pasari ce danseaza lin in cer formand parca linii si coloane, simt adierea a naturii,mirosul frunzelor inca verzi,ma vad pe mine in vara.Totusi trista,desi a fost blanda m-a incununat de ura mai tarziu,nimic nu se lasa neplatit.
Am zis “da” atunci cand trebuia sa zic “nu”,am riscat si am pierdut, am cazut apoi scuturandu-ma; m-am ridicat,am mers mai departe caci asa a vrut viata.
Imi amintesc cum apa curgea lin, parca zicandu-mi o poveste, ma imbata cu sperante si poate ca din asta ma hraneam.
Trimit pe un nor pustiu povestea sfasietoare a verii mele, caci toamna a stins focul, a venit ploaia maturand totul si lasand doar urme de regret.Adio vara pierdura.Adio vise pierdute.Eu am plecat.

IV. Îţi dau cuvinte împrăştiate să le aduni undeva, departe, în timp. Acolo unde să nu ţi cont,de viaţă, ci doar de suflet. Îţi dau o inimă pt un suflet , unul care să iubească neştiind ce-i iubirea, să fie vulgar şi hain,bun, să viseze uitând să spere.
A scrie rânduri, nu e ceva simplu; a îngloba fiecare sentiment într-o succesiune de cuvinte bine alese; pentru a satisface o inimă doritoare. Îţi scriu această scenă de sentimente, pentru a-mi exterioriza cele mai bune, sau cele mai mişele gânduri,pe care latura umană, mi le-a dat pt tine.
Eu nu ştiu a sacrifica un sentiment;ci îl transpun în cuvinte,căci aşa e mai uşor să jonglezi cu ficţiunea pe care mi-o induci.
Prima noastră întâlnire , n-a fost deloc obişnuită, ci din contră , un fapt real al existenţei noastre, ne-a adus pe amândoi în acelaşi loc, la aceeaşi oră, dezarmând o confuzie de sentimente ; un ecou mut de priviri.
Îţi ating imaginaţia , cu voinţa mea de a te cuprinde în priviri.Am clipit scăpând amorul, în ceaţă, l-am pierdut, dar nu-l mai caut; îl găsesc în răspunsuri şi te vreau tot mai aproape. Am înţeles că o clipă nu e echivalentă cu o atingere, când mă ţi în braţe e de vis, nu unul pierdut pe valuri, ci unul trăit în amintiri. Sunt clipe în care imaginaţia îmi răspunde cu o întrebare.Timpul, mi te-a dat pe tine, nu e un miraj, sper că sunt fericită, defapt tu eşti condiţia fericirii mele.Printre sutele de furtuni, din inima mea, tu ai strecurat o rază, şi-ţi mulţumesc.
Tu eşti o fiinţă aparte , apărută din senin în viaţa mea, ce-ai ştiut să dai foc unei inimi ce bătea doar în ritmul acelor de ceasornic.Acum bate vioi ; o să bată şi a iubire ; decoperind încet-încet că promisiunile se adeveresc.
Cred că 2 se referă la noi, şi mai cred că “noi” înseamnă “ tu şi eu” cu legătura.Lasă-ţi calea înceţoşată să vină la mine, să se întâlnească cu a mea , amândouă să pornească în neştire, undeva, departe ; încât ziua să nu-ţi fie străină iar noaptea s-o iubeşti mai mult.
Oare inima ta, ştie intr-adevat ce-I iubirea, oare a simţit-o vreodată ? Dacă nu, lasă-mă să-ţi călăuzesc paşii prin acesta taina , ca să te poţi bucura, alături de mine, de tot ce e frumos, căci am multe de oferit; şi nu aştept aproape nimic.
Dar dacă ea , a iubit o dată ?
În acest caz , lasă-mă să-ţi vindec ran ace te apasă, sau dă-mi durerea ta mie ; căci o să pot lupta împotriva duşmanului numit trecut; într-o zi o voi uita [durerea], şi atunci voi avea timp să te privesc câştigându-ţi viaţa ce-o meriţi şi voi fi şi mai mândră de tine, decât sunt.
Inima mea e ameţită,parka beată cu săruturi furate, din copilării, noi nu suntem altceva decât 2 frunze ce cad în acelaşi timp,vara. Te rog să nu-ţi ieşi din ritm , să purtăm această poveste mai departe, până când ploaia va mătură şi cea mai mică urmă de sentiment.
Ai ajuns să fi parte din partea mea, gândul la tine îmi zboară până noaptea târziu, când oboseala mă ajunge din urmă şi-mi spune “Mai poţi ?”, iar atunci adorm cu tine în gând şi nu ştiu ce se întâmplă noaptea. Mi-a fost greu când ai plecat, chiar şi pentru câteva zile; atunci când nu eşti lângă mine simt un gol în stomac şi un nod în piept,parcă nu mă lasa a fi fericită,căci această calitate cu tine am dobândit-o.

V. Te salut de aici, din indepartatul present, si-ti scriu pentru a mai depana o data amintirile tale greu de uitat, dar nepasator de dureroase.
Mai ti minte cand cerul incerca sa devina cineva? Exact atunci a inceput totul, o inima mica se descuraja de adierea verii, aceasta o coplesea, in fiinta arzandu-I un dor de “a iubi”.Mai ti minte? Cand mergeam pe acea strada cu capul plecat si tu imi spuneai minciuni adolescentine?
Esti o creatura efemera ce-mi dezvolta idei nebanuite , un inger satiric, o iluzie nedefinita a finite mele, esti universul de culoare din taramul meu de ploi ,esti ca noaptea de mai, de neuitat.Tu esti viata unui adevar, un mister fara sentimente, curajul unei nopti prefacuta in zi, o inchipuire a efemeritatii, un sadic raspuns al unei provocari, esti trecut.
Motivul real al acestor randuri este faptul ca eul meu debordant nu ma lasa nici macar o clipa fara a-mi exprima si cele mai ascunse ganduri.
Mana mea e mult prea josnica , iar cuvintele prin potrivirea lor pe care sper ca o voi alege, sa-ti rezeasca si tie amintirile,sau poate sentimentele mele.Nu sunt in masura a-ti spune ceva dumnezeiesc, dar as vrea sa sti ca e precoce a-ti spune ca cele mai misele sentimente,acum,renasc.Asa a inceput totul…”mi-ai incalzit mainile de sinceritate acuta pe care mi-am insusit-o nevinovateste din cauza frigului.Dupa un timp in capul meu rascoleam idei nebanuite , ocazia unui sarut plin de “indrazneala” se apropia asa ca, fara a sta pe ganduri m-am uitat la el,el la mine, ceva s-a intamplat.Eram fericita.
Stiu ca multe mi s-au intamplat pana acum, dar vreau s-o iau pas cu pas, vreau sa savurez fiecare clipa, sa nu ma grabesc.
Vis? Realitate delicioasa? Poate amandoua, lacrimile ce-au fost, au ramas acolo, nu mai vreau sa-mi amintesc acele zile stupide in care viata doar parea senina, defapt ma faceau sa ma auto-distrug.
Revenind la el in 3 zile m-a facut sa zbor, plutesc usor spre cer, am ce-mi lipsea.E bizat, totodata superb, e un copil ce-mi va atinge perfectiunea, imi va vindeca inima”
S-a sfarsit odata cu timpul, sentimentele lui au fost in joaca, doar s-a jucat, eu nu; eu am construit incet, incet un munte de sentimente; care azi este zdrobit de lacrimile ce mi-au invatat pupila.

Mishka are you stupid? "NOOOOOOOOOO!" - Husky Dog Talking


Frumos ,




Versuri:

Azi e ziua mea,
Dar-ar draci-n ea sa dea
Inc-un an, inc-un an, s-a mai dus pe tobogan
E ziua mea, tine-oglinda, nu misca
Parul alb, sta rebel,
Insa zambetu-i la fel, la fel..

Timpul trece, ma lasa rece
Pe dinauntru am ramas la fel
Timpul trece, ma lasa rece
De nu stiu cate primaveri
Timpul schimba, dar naravul ba
Parul schimba, dar naravul ba..

Azi e ziua mea,
Rad cu pofta si se ia
Inc-un an, inc-un an s-a mai dus pe tobogan
Iubita mea, rock'n'roll pe canapea
Pe sub riduri, pe sub ani,
Noi ramanem doi pustani, pustani

Timpul trece, ma lasa rece
Pe dinauntru am ramas la fel
Timpul trece, ma lasa rece
De nu stiu cate primaveri
Parul schimba, dar naravul ba
Dar timpul schimba, dar naravul, ba..

Timpul trece, ma lasa rece
Pe dinauntru m-a lasat la fel
Timpul trece, ma lasa rece
De nu stiu cate primaveri
Parul schimba, dar naravul ba
Dar chipul schimba dar naravul ba
Niciodata nu ma voi schimba
Dar niciodata nu ma voi schimba..

The Secret Life


Some words ...

If we never see each other again, and one day, you feel a certain presence beside you... that would be me, loving you wherever I am...

Destiny is the bridge you build to the one you love.

We have to stay alive, because we have to see how the story ends.

That's why human beings exist... to save each other from ourselves.

Once in your life, if you are very lucky, you will meet the person who divides it to the time before you met her and the time after.

music for life ... ( hope you like it )


Razbunarea Terrei !

Cateva imagini superbe dar totodata socante ...! Click AICI !

Crude reality !

The girls on the streets all look sad in this gold encrested little town
Why is that?
Isn't this the town of dreams?
yeah... But it comes with a price
It's a town that never does anything and yet takes all the credit
A place that promises so much,
But never has a thing to say,
Or a care in the world
There is no memory here
No dream for itself but the dreams of others
And all over the world you talk of a place you've only seen in re-runs
Immorallized for it's vice, and deified for it's carnage
(There's money in the air there)
(All you have to do is reach up and grab it)
In basements, garages, parking lots, empty lots, schoolyards, town cars, backrooms and more
Diamonds are fashioned from expectations and fortified on a steady diet,
of simple lives and red carpets
The ejaculating zeitgeist in nightvision
Culture is a punchline and emotion is blood in the water
The sharks here play games you can't fathom
But you flock here anyway
On college money and credit cards
Spend a week bullshitting yourself that it was all true
All of it
Just to watch in horror as it all falls to pieces under the gravity of reality
The stary eyes fade as it dawns on you
Nothing is garanteed
You are a part of the great divide
The choosen or the frozen
Now your mouth's away without a net
Your college money's a collage of debt
and your credit cards are all snapped in fucking half
time to wander a landscape bereft of mercy
This is now the backlot of your failed movie
A waking dream re-written without your permission
The real luster, the soft focus, the...
Soap opera vision is just the hindsight of a world who's been lied to
Of sad surfs and untouchable lords
You took a chance didn't you?
But chance didn't have a par for you this time around, maybe next life
And you can't even walk home
The girls on the streets all look sad in this cardboard cut-out little town
(huh) No wonder
That's the only thing here that's real
The gold is for fools
And paradise is lost but the hungry have never bothered with the cost
Day by day they fall away like rose pedals
Like ink that won't dry or fade
It just runs wild down cracks and crevices, grooves and folds
so I hope someone saves you before you get cold
I really do
Because the girls are all sad in this little black book
If you don't beleive me, take a closer look
if you can....



Stone Sour : The Frozen

Just another shattered dream ( inca 2 inimi anonime de data asta faramate in cruzimea realitatii )


FAITHLESS - Crazy English Summer
Asculta mai multe audio Muzica

 

 

Ea : buna

eu : heii..

eu : mi`ai lasat

eu : comm

eu : azi pe hi5..

 

Badea ar spune : « asa incepe o conversatie intre o pitipoanca si o gorila ». ha !..ar fi departe de adevar. Tot ce scriu aici nu este nici o dovada a ironiei mele, nici a melancoliei. Este mai degraba cel mai simplu mod de a-mi exprima sentimentele pe care le tin prizoniere in suflet de atat timp.

Sunt eu si este ea, impreuna formam o poveste,un mit, o legenda.

Nu am de gand sa exagerez in nicio privinta, nu am de gand sa adaug sau sa omit nimic din tot ceea ce-mi aduc aminte ; pentru ca nu mai sunt in stare. Prea mult timp am incercat sa fiu ceea ce nu sunt doar pentru a reusi sa patrund in inima ei. Lacatul jurnalului fiintei nu a fost sortit sa mi se deschida si degeaba am incercat. 

« O batalie nu este pierduta daca exista inca un nebun care sa lupte. ». Nu stiu cine a spus aceste cuvinte, dar inteleg perfect ce a vrut sa spuna, ecoul acestor vorbe fiind focul ce ma indeamna sa scriu.

Cinci ore si jumatate mai tarziu am intrebat-o cum o cheama. Mi se aprinde un suras vioi pe fata la acest gand...ca am vorbit atat timp, fara sa stiu insa cu cine. Pentru mine asta inseamna ceva, pentru voi poate nu inseamna nimic, iar pentru ea...spune-mi ce inseamna pentru ea si te voi privi cu ochi supusi.

A doua zi am plecat. Trei saptamani ar fi trebuit sa uit. Defapt nici nu ar fi trebuit sa tin minte. Era una din multele fete cu care incepusem o conversatie exact in acelasi fel. Dar nu semana cu niciuna din ele. Pe 2 august a fost primul apus cu rasarit de soare.

Nu aveam de gand sa-i spun. Ar fi fost jenant. Insa acolo, in valsul adierilor de vant, navigand marinimos pe un umil leagan, i-am spus « te iubesc » si va jur ca au fost cele mai sincere cuvinte rostite. M-am facut galben, maron, cenusiu si verde,nu neaparat in aceasta ordine, cand am auzit un ecou in difuzorul telefonului. Foarte bun telefon.

Nu am nicio amintire cu zilele mele de nastere asa cum vezi in filme, cand se aduna lumea in jurul mesei si sarbatoritul sufla dorinta in lumanare. Intotdeauna am avut si tort si familie si masa si lumanare. Dar ca in multe din povestile vietii mele nu au fost in ordinea care trebuie... . Insa banuiesc ca a fost aceeasi senzatie si in amurgul acela.

In doua saptamani am venit acasa. Doua saptamani in care am trait zi de zi sub semnul aceleiasi intrebari. Zi de zi numarand in suspine timpul si uitandu-ma des la telefon sa vad daca nu cumva am vreun mesaj...sau apel. Ore intregi tocind butoanele si cunoscand-o pe cea care avea sa ma schimbe.

Trezit de dimineata cu acelasi gand in minte, cu aceeasi nepofta de mancare pe care o aveam de ceva vreme, macinat de un presentiment ciudat am urcat pe deal si am stat acolo. Niciun mesaj in ziua aceea. Niciun apel. Niciun semn. Intr-un million de carti de-ar fi sa incerc trairile a mi le exprima as esua. Dar nu e nimic mai dureros si mai apasator decat sa nu stii. Spre seara am sunat-o si, surprinzator, mi-a raspuns. Am incercat sa-i explic ca ce a facut ea m-a facut pe mine sa imi pierd rabdarea si mintile o zi intreaga. Indiferenta. Nici eu n-am mai acordat asa o mare atentie odata ce i-am auzit vocea. Pe 10 august ma plimbam cu ea pe strazi atat de cunoscute...si atat de noi. « oare sa fie adevarat ? »

Eu tin minte ca a fost imediat dupa muzeul de istorie. Inainte de el l-am intrebat « serios ? ». Ea a inceput sa rada cu pofta. Insa nu ma crede, spune ca a fost la cinematograf. De-ar fi fost macar un lucru asupra caruia sa cadem amandoi de acord, poate nu as mai scrie aceste randuri.

In valea gradinii pubilce am stat rezemat de un zid de beton cenusiu, ea in bratele mele si am secat oceanele sorbindu-ne din priviri...am vorbit putin ; cuvintele nu prea ne erau de folos. Avea o fusta de blug inchisa la culoare,ce curgea si se oprea putin mai jos de genunchi. Tantar afurisit. Cum a indraznit ?

Am plecat iar, sase zile mai tarziu. Atat am stam cu ea. Sase zile din care ne-am vazut doar patru. Si o iubeam atat de mult.

Ajungand acasa a doua oara am simtit ca nu mai e la fel. Rece. Distanta. Atunci am facut cea mai mare greseala, atunci am avut cel mai mare succes. Am incercat sa ma apropi de ea sa o inteleg. Am reusit. Ea a ales sa plece.

Nu acesta era planul de ziua Marinei dar in lipsa de alte optiuni am iesit pe faleza, la vaporase. Pe marginea acelui...ceva...m-a luat de gat si mi-a spus, privindu-ma adanc in ochi ca ma iubeste. Si puteam sa iau toate vapoarele intr-un singur deget si sa le fac perle sa i le daruiesc ei.

Nu mai aveam decat cinci mii de lei. Vechi. Am spus ca o iubesc. Mi-a spus ca n-o sa renunte la noi niciodata. Am aruncat moneda in malul Dunarii. Si atunci Dumnezeu ne-a iubit pe amandoi.

Doua ore peste fix am vorbit la telefon. Se facuse de mult maine. Am recunoscut ca nu avem nimic in comum, am spus tare si clar ca o iubesc. Ar fi trebuit sa soptesc. Ar fi trebuit sa nu spun. Seara, cand m-am intalnit cu ea, nu am sarutat-o. Nu mi-a dat voie. Am incercat...si am avut succes. A ales sa plece.

Am renuntat sa mai retin zilele. Am incetat sa mai numar. Nu am mai planificat nimic. Nu am mai incercat sa organizez nimic. In camera mea era un haos total.

Am aflat ca cel mai greu renunti la ceea ce deja nu mai ai. Am aflat cat de dureros este sa nu te mai trezeasca nimeni dimineata si sa-ti spuna « te iubesc ». Am aflat cat de mult imi doream sa spun cuiva « te iubesc ». Cat de mult imi lipsea... . Un trandafir rosu, cu sclipici. Prea mult sclipici.

Am incercat sa fiu tare. Stateam printre colegi si ma prefaceam ca n-o vad, ca nu-mi mai pasa de ea. Imi mangaiam camasa portocalie, despre care ea a zis ca vrea sa o vada. Spunea ca imi sta bine la costum. Simteam cum sub crusta sobra si aspra ma topeam de dorul ei.

M-a rugat sa ma duc cu ea la Traian sa i-l ia pe varu`. Sau sa-l aduca. Am ajuns inaintea ei in capatul Bucovinei si am venit spre casa. Dupa atatea zile de simplu iad eram iar langa ea. Si continuam sa-i repet ca e alegerea ei si ca ea a dorit sa faca asta. Cat de stupid. Ce izbanda. Ce idiot. Ne-am oprit sa vorbim in capatul acelei alei. Inainte sa plece m-a sarutat. Si a fugit. A doua zi eram impreuna. A doua oara.

Aceleasi trairi. Aceleasi momente. Aceeasi vata pe bat. Acelasi leagan. Aceeasi gradinita. Aceleasi intrebari. Raspunsuri.

A aparut el. Am fost alungat din nou. A treia oara si a patra oara. Vraja pierise de mult.

Acum am inteles de ce de fiecare data cand renunta la mine se intorcea. Si e atat de simplu. E doar o chestie de preferinta. “Prefer sa fiu cu un baiat mai putin bonito, dar care stiu ca e cu mine, decat cu unul bonito bonito, dar care e cu mai multe”. Asta eram. Asta am fost tot timpul. O alternativa.

Probabil nu ai sa intelegi nimic. Nu multe sunt in ordine. Ea stie si e de ajuns.

Sunt multe momente pe care nu le-am scris. Am spus ca nu omit nimic. Nu am omis. Nu are niciun rost sa scriu acelasi lucru de mai multe ori. Toate au fost la fel. Intotdeuna aceeasi minciuna... « te iubesc » . Pana apare un alt tip care e mai inalt si...joaca baschet. As fi vrut sa scriu mult mai multe. Am ce sa scriu. Pot sa scriu. Dar am o viata. Ea nu mai este de mult cea care imi aprindea flacara cu fiecare zambet. Imi doresc atat de mult sa-i sarut buzele inca o data si sa-mi spuna inca o data ca ma iubeste...asa cum a spus-o pe 2 august. Planuri si planuri...acesta este primul capitol din romanul unei iubiri. Unei iluzii. Daca as fi plecat cu o zi mai devreme. Daca nu as fi avut net, sau telefon. Daca nu mancam alea doua mere inainte. Daca as fi avut inima de gheata, acum nu as mai fi eu.

Continui sa sper ca acea bagheta cu multe luminite se va mai invarti odata. Si ca Tzu-tzu va mai canta odata. Si il voi auzi. Sper ca la cele o suta si ceva de mesaje sa mai fie si altele. Sper la imposibil, dar sper din suflet. Si daca se va intampla voi intoarce spatele si imi voi cere iertare. Apoi chipul ei imi va intalni privirea naiva si dornica. Si ma voi da in leagan. Si ne vom da in leagan.